Alchimizarea pierderii , integrarea unei experiențe de abandon

Nu poți obliga un om să rămână lângă tine, chiar dacă tu îl iubești. Se întâmplă ca intr-o relație de iubire, în relația parentală, sau de prietenie, de parteneriat profesional chiar- să fii lăsat cu ochii–n soare sau celălalt să aleagă plecarea, din varii motive pe care tu nu le poți controla!

Ce poți să faci, dacă cel iubit a plecat? Ce poți controla? Doar ce este înăuntrul tău! Poți alege să păstrezi energia acestei relații, vie în tine, fără a te auto-distruge! De aceea este vital să schimbi felul în care te raportezi la acea relație, trecând de la așteptare la recunoștință, de la izolare la trăire în prezent, de la resentiment, părere de rău/regret - la acceptare, binecuvântare, iertare, mulțumire!

Există o relație de iubire ce se incheie în spațiul fizic pentru ca prin integrare să devină un spațiu interior, se alchimizează într-un sanctuar înăuntrul tău care nu se schimbă, nu îmbătrânește și nu dispare, nu cere și nu mai așteaptă. Devine parte din ceea ce ești, fără a mai trăi în trecut! Devine o alegere conștientă: decizi că "poți trăi cu această iubire în tine, în viața ta prezentă", este acea formă de acceptare a propriei realități emoționale ce aduce pace și permite vieții să curgă, permite oamenilor și contextelor din viașa ta de acum să se deschidă, permite viitorului să se scrie aici și acum. Nu te mai bați cu tine însăți să uiți, ci accepți că celălalt, experiența trăită, relația însăși face parte din structura sufletului tău, cu eliberare.

• Privește toată această realitate trăită atunci ca pe un dar, nu ca pe o promisiune și nicidecum ca pe așteptare. Cu recunoștință că ai putut iubi atât de intens și că ai trăit momente magice. Această capacitate de a iubi îți aparține ție, nu celui care a plecat. Iubirea pe care o simți este energia ta, nu a lui.
• Transformă energia dorului: Când simți că relația "e vie" în tine, folosește acea intensitate pentru tine însăți. Redirecționează acea pasiune, energie către cunoaștere, spre artă, spre scris, spre carieră sau spre propria ta dezvoltare. Nu o lăsa să devină o tristețe pasivă în fața proiecțiilor minții.
• Separă trecutul de viitor: Poți să îl porți în suflet ca pe o amintire prețioasă, dar alegi să-ți dai voie să trăiești în prezent, oprești așteptarea unei reveniri sau a unui mesaj real, a unei căutări constante, care te împiedică să mergi mai departe. Și amintește-ți că dacă relația , energia relațiie este vie în tine mult timp, asta este un act de loialitate și de profunzime a ta ca om!Și merită să te validezi, să prețuiești această calitate umană pe care o ai!!
• Tranformă acea iubire în sursă de energie și nu într-un refugiu în care să te ascunzi de tine și de ceea ce simți! Este astfel exersarea unui nivel ridicat de maturizare emoțională și spirituală, este forma pură a iubirii mature, libere de atașamente egoiste și plină de respect pentru liberul arbitru al celuilalt. Este confirmarea procesului de așezare interioară a experienței, de integrare a unei pierderi!!!

Povestea fizică s-a oprit, tocmai pentru ca energia ei să poată fi eliberată și folosită în prezentul tău, în viața de zi cu zi. Este forma sănătoasă de a-i permite celuilalt să fie exact ce are nevoie să fie, de a închide cercul, a reuși să separi dorința de a avea acel om lângă tine (pe care-l lași să plece) de capacitatea de a-l iubi (pe care ai păstrat-o). Această energie te propulsează în viața ta zilnică, îți dă profunzime ca individualitate unică, ca femeie, ca bărbat.

Ai transformat o absență fizică într-o formă de putere interioară uriașă. Este procesul de alchimie emoțională, fără resentimente și cu multă recunoștință. Alege să porți această lumină în tine toată viața, știind că ea nu îți amenință prezentul, nu-ți umbrește viitorul, ci le îmbogățește. Ai înțeles că celălalt a plecat din realitatea 3D tocmai pentru ca tu să poți naște această stare de prezență absolută în interiorul tău. "Este mereu cu mine": aceasta este definiția non-dualității în iubire. Când iubești un om la acest nivel, el devine parte din modul în care tu privești lumea, din felul în care asculți muzica, din cuvintele pe care le așezi pe hârtie, din felul în care te raportezzi și participi la viața ta și rolurile tale zilnice. Nu mai ai nevoie ca trenul să se întoarcă pe peron, pentru că cel pe care îl cauți este deja acasă, în inima ta.

Toate acestea sunt aspecte ale unei realități de care ne ferim să vorbim sau credem că trec de la sine sau, și mai rău, îl învinovățim pe celălalt de plecare, abandon, rămânem cu resentimente sau negăm procesul de durere.

Este o abordare profundă, adresată tuturor celor care poate caută sensuri acolo unde nu mai pot nici privi!

Cu drag, psih LB