Există o mare diferență între a trăi cu suferința, cu durere ( în resemnare) și a înțelege ce ai de învățat din asta, între a simți repetiția unor tipare comportamentele și a le opri și vindeca. Rămânem adesea în conceptualizarea durerii, o acceptăm ca pe un stil de viață- inconștient desigur- sau o evităm, o reprimăm, așteptăm ca timpul...
Între doi oameni, indiferent de natura /tipul relației, este nevoie de un spațiu cald pentru apropiere. Ca să se apropie celălalt, trebuie ca ceva din fiecare să se activeze, să se aprindă un beculeț emoțional. Suntem activați emoțional în orice relație interumană, emoția există permanent în noi, se mișcă și ajunge la celălalt, oricum - fie că-i...
Adicția este boala Sinelui pierdut care se tot întreabă, inconștient repetitiv- Unde sunt ? Cine sunt ? Cum mă orientez in lumea asta? Nu știu unde mă sfârșesc eu ..și unde începi tu, părintele meu!
Care sunt obiectivele în activitatea teraputică cu părintele, în cabinetul psihologic?
Și săptămâna aceasta am împuternicit și provocat pe cei care au solicitat servicii psihologice, la un exercițiu de a folosi conștient cuvinte frumoase, a fi atenți la ce emitem și ce daruri lingvistice oferim nouă și celor cu care interacționăm.
Incepând cu 24.11.2024 , reiau activitățile din cadrul Proiectului EU și COPILUL meu ALĂTURI! cu activitatea
Fiecare zi e o manifestare a iubirii. Și această stare constantă de iubire nu e in afara ta, nu o poți cere altcuiva dacă tu nu o activezi in tine. Ea se referă exclusiv la tine. Este un mod natural și firesc de manifestare a identității tale unice! Ea este balsamul și îndulcitorul ...
Mi-am reamintit azi de lecția din școala primară, cea cu "Fetița care l-a luat pe NU in brațe". O mai țineți minte? Intre timp copiii de atunci au crescut, au devenit și ei părinți și l-au luat iar pe "nu" in brațe când vorbesc cu copiii lor. "Nu sări!", "Nu țipa!", "Nu lovi!" Vi se par cunoscute? Mie da. Eu...
Înainte de a deveni părinți, am învățat să avem o relație cu noi înșine, apoi am devenit partener/ă într-o relație de cuplu/de iubire conjugală- și tot ceea ce manifestăm in aceste prime doua conexiuni emoționale, ducem cu noi și in relația cu copilul/copiii noștri toate echilibrele dar și toate dezechilibrele, rănile, frustrările, nevoile...
E usor sa spui ca el, tanarul are o dificultate, ca trebuie reparat ori repus pe fagasul normal de catre un adult abilitat sa faca asta. Dar lucrurile stau altfel.....Si ce te faci atunci cand stii , ca tanarul nu e defect.....ca el are doar o serie de nevoi care nu-i sunt cunoscute si nici macar recunoscute...Relațiile lor cu adultii...