Atingerea pe suflet ...

Ce înseamnă că ai atins sufletul celuilalt?? Sau că celălalt ți-a atins sufletul? Este un punct de cotitură-n viața ta, dacă ai simțit asta! Este acel miracol lăuntric pe care ți-l amintești cu claritate și peste ani după ce l-ai trăit. Timpul nu-ți poate lua acest dar- intonația vocii, emoția, vibrația din aer, mirosul celuilalt sau al locului unde te aflai, profunzimea cuvintele nespuse, atingerea fizică.

De unde știi că atingi sufletul celuilalt? Atunci când pur și simplu știi fără nici o îndoială că alegi să te dezvălui, să te deschizi, să comunici și nu doar să discuți, să oferi și să primești profunzimea , să descoperi simbolicul și nu doar literarul din cuvinte, contexte, întâmplări, alegeri, sincronicități.

Este atunci când alegi natural să renunți la măști, la programări, la judecată, poți să nu iei în nume personal ce ți se spune. E acel ceva ce vine din autentica trăire de a putea să asculți cu inima, cu starea de prezență în care doar știi că ai fost atins/ă de ceva mai presus de minte și nu mai cauți argumente, dovezi .

Și ca să trăiești astfel de atingere, este nevoie de curaj! Căci este un gest de curaj profund să te dezvălui, să devii vulnerabil, fragil, având totodată încredere că poți fi in fața celuilalt TU. E nevoie de curaj să trăiești această stare interioară profundă, intensă- să plângi, să simți că ești slăbit, confuz, temător, să te predai inimii și spațiului dintre tine și celălalt, fără să devii slab, însă! Este actul sacru în care , încredințându-te dezvăluirii, spațiului de aproape dintre tine și celălalt, îi permiți Umbrei să iasă. Se face spus , cu blândețe și vulnerabilizare, ceea a fost reprimat, ascuns, uitat. Astfel sunt împărtășite dorințele noastre, durerea , potențialul latent neexplorat. Și asta presupune ca persoana puternică, rațională și autonomă ce sunt, îi permit să devină în simțire suflet/sine- fragilă, dăruită, autonomă , emoționată.

Te provoc să stai puțin azi, la ceas de sărbătoare- cu tine! Când ai lăsat să fii atins în suflet și când ai putut, ai știut să atingi sufletul celui de lângă tine ?Ce ai făcut atunci?? Ai primit sau ai respins? Ai putut să asculți cu sufletul sau te-ai protejat cu mintea? Ai putut să intri în magia conexiunii dintre sufletul tău și al celuilalt? Sau ai ales, inconștient, să pleci ..

În astfel de contexte de uniune profundă se poate să simți că obosești, caști, plângi, pot apărea dureri – îmi spunea ieri o adolescentă, în terapie, că de fiecare dată după ce pleacă din cabinet, are o durere în tâmplă. Da, este un efort resimțit și fizic în preajma celui care știe să te primească în dezvăluirea ta, este un efort să dărâmi apărarea egoului , acel zid al minții raționale care dorește control și știe că atunci când te lași dezvăluirii, cu încrederea din tine, ea nu mai are control. Adesea, deși simțim entuziasm, liniște, încredere, eliberare, siguranță, stare de prezență și conectare cu celălalt, apare durere fizică- de cap, în piept, în spate, se zbat ochii, sunt furnicături și senzații de disconfort organic. Și e nevoie să le permiți să fie, validând ceea ce inima simte, ce sufletul tău știe, cunoaște, acceptă.

Căci trăiești o atingere profundă pe inimă! Și poți- deschis, onest, cald și cu iubire să pui în cuvinte nespusul, să faci sau să primești o declarație de dragoste neașteptată, să oferi sau să primești o iertare sinceră, după luni, ani de resentimente, să eliberezi o vinovăție care vine cu o împăcare după tăceri apăsătoare , sau pur și simplu vezi o privire la celălalt, simți o aprobare caldă, o acceptare ce spun mai multe decât orice.

În acest proces al dezvăluirii profunde, al lăsatului în spațiul sigur dintre tine și celălalt, este nevoie să-l primești pe celălalt, este mai mult decât să auzi, este o stare de prezență, de dăruire, este o stare de conștiință extinsă reciprocă. Este nevoie să-i accepți dezvăluirea prin ascultare și deschidere. Sufletul nostru simte nevoia de a vorbi, a pune în cuvinte liber ceea ce este dincolo de minte. Și oamenii care ascultă fără să judece, vin lângă tine în situații limită, exact atunci când este ceva de nenumit ce vrea să iasă din tine. In fiecare este nevoia de a fi recunoscut, acceptat de cei dragi, de părintele tău, de familie, de iubit, de prieten- acesta nu este un plan mental, nu e o lecție ca la școală, de reprodus și evaluat. Nu e doar împărtășire, dezvăluire, este despre ce a ieșit din lăcașul sufletului și o dată spus, el există ca realitate și între cei doi. Nu e doar eliberare și exteriorizare a unor emoții puternice, este atingere pe inimă, pe suflet și este o atingere reciprocă. Adică ambii sunt transformați de intimitatea psihologică creată. Si dacă ne lăsăm duși de frici și rezistențe ale Egoului, se prea poate să fugim sau să judecăm, să ne călcăm pe suflet repetând tiparele superficiale din rolurile zilnice, bagatelizând, minimizând sacralitatea conexiunii. Asta mai ales pentru că dezvăluirea, apropierea are loc atunci când te simți copleșit și plin emoțional , atunci când impulsurile, senzațiile scap de logică și ies la lumină, ca o chemare la transformare a sufletului, din fiecare.

Psihanaliștii consideră dezvăluirea, deschiderea lumii lăuntrice, ca o naștere, și orice naștere necesită un martor care sa spună - Te văd. Sunt aici și primesc ce ai de trăit. Te însoțesc în a veni la lumină. Și este un beneficiu al reciprocității în dezvăluire, dacă cei doi sunt în stare de prezență. Vulnerabilitatea celuilalt atinge răni uitate, iubirea ne arată poate arăta ne/iubiri uitate, curajul lui ne amintește de al nostru, durerea lui ne apasă propriile cicatrici, etc.

Este în orice act de dezvăluire, o comoară subtilă ..o tăcere încărcată de prezență, o atingere , o lacrimă care scapă ..Zilele trecute , dezvăluirea unei tinere despre sensibilitatea și dorul de bunica sa, a declanșat în mine lacrimi . A fost un semn al acestei reciprocități!! Ne-am atins sufletele , eu conștient și susținut, ca terapeut, ea- oglindindu-mi inconștient dar cu încredere în proces, propriul meu dor și vulnerabilitatea mea față de bunica ce m-a crescut.

Dacă ai atins sau ai fost atins, ce poți să faci? Să fii întreg în acea clipă. Să fii uman și sincer!! Simte recunoștință, mulțumire - o astfel de interacțiune este rară , adesea chiar singulară, ireversibilă. Dar după ea, ceva se mișcă în fiecare dintre cei doi. Amintește că nu porți durerea celuilalt, dar poți a fi prezent acolo, în spațiul dintre voi, pentru durerea lui căreia îi permiți să existe. Permite-ți să fii în ascultare receptivă cu inima și permite-i interiorului său să iasă la suprafață, fără cenzură, evaluare, judecată.

Unele cuvinte spuse de celălalt rămân cu noi ani de zile , o îmbrățișare , un sărut, un mesaj , o privire-  rămân tatuate pe suflet pentru că nu sunt doar cuvinte, sunt portaluri în care inconștientul a atins conștiința clară. C Jung spune metaforic, că suntem vase pentru ceea ce inconștientul celuilalt trebuie sa exprime. Și asta ne sperie, căci se aprinde  propriul nostru Inconștient. Adesea suprimăm impulsul, raționalizăm emoția , negăm forța interioară, fugim, deși simțim că e ceva profund acolo!! Sinele simte , știe puterea vindecării și integrării alături de celălalt!

Vezi dacă tu cu propria durere , tristețe , Umbră- poți primi durerea, tristețea, rușinea, neputința Umbra celuilalt, cu compasiune și iubire.

Lasă-te atins și deschide-te spre a-ți atinge pe suflet – copilul, părinții, partenerul, pe cei aproape ție care caută un spațiu sigur în care să-și deschidă inima. Mai ales că este vremea de stat între ai noștri, acasă, de sărbători.

Cu drag, spre folos- psih LB