Conexiunea profundă

Conexiunea profundă cu o altă ființă umană își are rădăcina în primele interacțiuni cu mama. Este acea prezență totală, activarea inconștientă a atașamentului primal, o stare de coerență interioară profundă, o formă de comunicare ce  activează neurotransmițătorii stării de bine 
Este acea conexiune transformatoare, este acea atingere fizică și atingere pe întreaga structură interioară, acea atingere care te transformă, Indiferent de vârsta la care o trăiești, se activează sistemul limbic,  se crează  o asociere inconștientă  inițial, pe deplin conștientă apoi - și permanentă între cel iubit și emoția de plăcere, de bucurie, de fascinație , de siguranță și integritate. Plăcerea nu doar erotică, senzuală- trăite intens ci și plăcerea dusă la un alt nivel- plăcerea de a comunica, de a fi în preajma celuilalt, de a-l auzi, de a-l vedea translucid, a-l vedea așa, gol de prejudecăți, convingeri, roluri, frici. 

Atunci,  în prima copilărie nu trăim conștient acest gen de conexiune, însă mai tarziu, odată cu rafinarea nivelului de conștiință, sistemul nervos poate diferenția prezența conștientă , poți înțelege că atunci cand această conexiune profundă are loc, se activează structuri neuronale unice , se crează un spațiu între cele două inimi, unul devine portal energetic pentru celălalt. Adică poți simți autentic o îmbrățișare cuantică ce devine portal de energie pură necondiționată. Simți fuziunea , la nivel celular, neurofuncțional simți fuziunea ca atunci cand erai bebeluș, copil în brațele mamei. Te topești, ești întreg acolo, în brațele/în compania celuilalt, fără vreo urmă de rezistență, de rezervă de a fi acolo, fără părți distante, disociate. Este doar trăire! Intreaga  ființă, mentalul și emoționalul coerent trăiesc asta! 

Este acea stare în care te predai momentului, inima se deschide și emană toată iubirea, recunoștința, prezența, toată cuprinderea ta. Și acum, mare fiind, o faci conștient!! Adică ești în starea de conștiință rafinată.

Cercetările în neurobiologia creierului ne arată că în această stare de iubire pură se activează centri neuronali primali, incipienți, cei care ne au fost activați încă din perioada intrauterină cand se configurau primele conexiuni cu mama. Se activează centri neuronali ai amintirilor existențiale, atunci când s-a pus suflarea de viață în structura cerebrala ce se forma. Acești centri răman activi cat suntem copii, pană se dezvoltă cortexul prefrontal și începem a pune la indoială , judecată, analiză riguroasă a ceea ce simțim, suntem influențati și preluăm convingeri despre emoții și naivitate, romantism și iubire primită cu porția.

In relații venim, în relații suntem răniți și în relații ne vindecăm. Și DA, putem simți un val de iubire necondiționată și la maturitate, fără nici o opreliște, fără nici o graniță, fără dorința de a recompensa ori a primi. Și dacă ai trăit asta, e pentru că acea conexiune a creat un impact atât de puternic asupra neuronilor tăi la nivel celular, pentru că a activat mult hipocampul, zona creierului responsabilă pentru formarea amintirilor emoționale durabile. Adică oadată ce ai trăit asta, te-ai întors acasă în tine! Este o formă de manifestare a iubirii profunde care nu așteaptă ceva în schimb,  poate nici nu e făcută să dureze  acea relație, tocmai pentru că în spațiul acesta se activează frica de pierdere, de abandon, sunt reactivate rețele neuronale din memoria ancestrală . Și a venit pentru ca tu să înveți să trăiești cu această experiență în tine, să știi cum este să o conții și să o activezi în viața ta conștient.

Cu drag, celor care trăiesc starea de prezență si astfel identifică  si trăiesc plenar acest nivel de conexiune !
Psih.L.B.