Despre energia cuvintelor...

Și săptămâna aceasta am împuternicit și provocat pe cei care au solicitat servicii psihologice, la un exercițiu de a folosi conștient cuvinte frumoase, a fi atenți la ce emitem și ce daruri lingvistice oferim nouă și celor cu care interacționăm.
Să fim atenți la energia cuvintelor în care ne exprimăm gândurile este un obiectiv necesar. Căci limbajul este o reflectare a minții inconștiente și ascultarea atenta este act de autocunoaștere și autoprotecție. Este cea mai facilă cale de exprimare a inconștientului, a emoțiilor reprimate, a dorințelor neîmplinite, a tiparelor de gândire limitative, a rănilor neconștientizate - prin fraze, cuvinte lăsate să scape pe pilot automat, sau în situații de emoționalitate crescută. Prin acele fraze încărcate de manipulare , sarcasm, dispreț, judecată, răutate, prejudecăți, îndoieli, credințe limitative. Toate sunt umbrele noastre proiectate asupra celuilalt! Sunt părți din Sine dorite a fi ascunse, neștiute, anulate chiar ... este fragilitatea, încercarea de a controla, neputința de a face față propriilor temeri, îndoieli, sunt nefericirile noastre proiectate asupra celuilalt. Sau lipsa exercițiului matur de a ne dezvolta abilități de comunicare sănătoasă, asertivă, funcțională.
Iată cum cuvintele sunt portaluri către inconștient , ne iese porumbelul pe gură adesea, spunem fără să conștientizăm câte tipare relaționale se ascund în felul în care ne adresăm, în felul în care ne vorbim unii altora. Niciodată nu e doar despre ce a declanșat în noi cel din fața noastră!! Se cuvine să facem analiza auto clarificatoare a felului în care ne adresăm, ce cuvinte folosim, mai ales în relațiile semnificative din viața noastră, în relațiile de iubire – cu copilul nostru, cu partenerul, cu părinții, frații, prietenii noștri.
De multe ori prin felul în care îi vorbim celui de lângă noi, alimentăm mai degrabă o relație toxică, apăsătoare decât una de creștere. Cuvintele leagă și dezleagă în egală măsură, acuză și iartă, separă și apropie! Cuvintele sunt balsam, îmbrățișare, leac sau constrângeri, lanț, pedeapsă!!
In multe dintre cuvintele adresate celuilalt, se ascunde propria noastre Umbră, deghizată în simboluri ce se cer a fi conștientizate, decriptate, precum o remarcă, o grimasă, o frază disprețuitoare, o glumă sau o invalidare sau chiar o declarație ce deși sună a compliment, apreciere ea poartă otravă emoțională, dezaprobare.
Asta te provoc azi, ca și pe tinerii , copiii și adulții cu care am lucrat perioada aceasta– ciulește urechile la ce spui, fii atent când spui și ce se ascunde în acel gând/cuvânt. Vezi ce Simboluri ies, fără să vrei, în cuvintele, afirmațiile sau negațiile, judecățile, argumentele tale !
Acceptă că nimic nu este irelevant. ACCEPTĂ CĂ TOTUL CONTEAZĂ ȘI ARE UN SENS. Și este nevoie de momente de claritate mentală ,de un spațiu de sprijin și împărtășire pentru a trezi în tine, transformarea de sine și a genera relații pozitive, sănătoase.
Fiecare cuvânt e poarta către ceva mai mult și mai mare!!De aceea ne plac poeziile, romanele, poveștile frumos ticluite!! Si DA, avem nevoie să învățăm să creștem gradul de conștientizare căci viața reală e mai mult decât orice poveste plină de epitete, metafore!! Viața, se știe, bate filmul!!Și, să fim sinceri- de foarte multe ori le vorbim celor dragi într-un mod infect, deplorabil, plin de urât și neadevăr!!!
Fiecare cuvânt este declanșator emoțional puternic ce creează o strategie de frică, control, dependență și îndoială sau de apropiere, siguranță, liniște, de iubire vindecătoare. Observă-te!!!Ia un pix și notează ce spui des , care cuvinte ies fără multă analiză, ce răspunsuri oferi ca reacție la ceilalți, la comportamentele sau vorbele , emoțiile acestora!! Ascultă, cu răbdare, ce este dincolo de suprafață!!
Ce cuvinte răsună-n tine sau te-au impactat ? Îi întreb adesea pe copii asta, mai ales în relație cu părinții lor. Și aud de cele mai multe ori, astfel-
- Nu ai reușit! Mai lasă-mă cu prostiile astea!
- Ți-am spus eu că așa se va întâmpla! Niciodată nu mă asculți!
- Vai, ce mă fac cu tine! Nu asculți! Mă enervezi!!
- Nu am timp de prostiile astea. Plângi degeaba!
- Ridică vocea și vezi tu ce pățești!
- Ești ciudat, nu știu ce să fac cu tine! Chiar nu te înțeleg! Mereu îți spun , și tu nu pricepi !
- Nu te descurci !Ai nevoie de mine!! Faci cum îți spun eu! Fără cuvinte!!,etc, etc.....
Dragii de ei, părinții- proiectează inconștient propriile neajunsuri, neputințe.!! E mai ușor programul controlului decât să intri-n contact cu durerea proprie, cu faptul că nu știi sau nu poți să-i fii aproape, să recunoști că-și scapă lucruri, că nu te poți conecta cu sufletul său!!!
Și uite cum durerea reală a unui copil este ridiculizată ca fiind o exagerare, sensibilitatea acestuia pare mai degrabă o piedică și , fără să vrem și mai ales fără să știm, discredităm, minimizăm, judecăm, neacceptând că energia cuvintelor este una care-i anulează evoluția, individuația!
Nici una dintre aceste propoziții nu vorbește despre respect sau iubire , nici despre apropiere, acceptare, liniște, construcție comună- ci despre teama ta ca părinte, teama de a pierde controlul, despre neputința ta ca adult care nu poate să-l însoțească într-o cădere, într-o emoție copleșitoare lui- și ție în egală măsură!!
Iată cum umbra ta ce a găsit canal de livrare, de dezvăluire în limbaj. Se întunecă astfel lumina copilului și, deși îl iubești, îi induci frică, izolare, nicidecum siguranță, control și nu însoțire. Nu i se hrănește viața interioară , sunt întărite măștile, portretizându-l adesea ca fiind incapabil, neputincios, obraznic, alintat, exagerat, aerian, etc .Copilul ajunge să creadă ce i se spune fără a fi capabil să și vadă puterea interioară unică ,capacitatea de a și scrie propria poveste, autonomia . Și DA, va ajunge să fie exact cum i se spune că este!!
De ce se întâmplă asta ? Cu toții facem asta!!Sau am făcut și am învățat să devenim prezențe conștiente-n noi și-n viața noastră!!
E un mecanism de diminuare si evitare a confruntării cu propriile noastre poveri aflate in inconștient, reprimate. Se creează o dinamică de putere, de control care declanșează automat în celălalt îndoială de sine , îi creează lentile distorsionate prin care te vezi pe tine și pe ceilalți, îți manipulează percepția de sine și de ceilalți . Adevărul este că refuzăm să ne înfruntăm propriul demon interior și credem că e normal astfel, că avem dreptul să spunem toate năzbâtiile care ne trec impulsiv prin minte!! Nu! Nu avem dreptul să folosim cuvinte aspre, urâte, acuzatoare, pline de ironie, discreditare, îndoielnice, înjositoare, bănuitoare, etc. ELE DOR!!UCID VISE, TAIE ARIPI, RIDICĂ ZIDURI, ÎMPIETRESC INIMI!
Se cuvine de a ne îmbrățișa propriul proces de autocunoaștere și asumare al egoului fragil!! Este acea parte a minții vechi care refuză să evolueze , este bucata din noi prinsă în imagini vechi învechite despre ce înseamnă părinte , bărbat și femeie, masculinul și femininul rănit incapabil să și integreze propria umbra, și se afirmă asupra celuilalt, prin control, posesivitate, acuzare sau răceală emoțională pentru a se simți în siguranță .Umbra ta se hrănește cu lumina lui și dacă devii un părinte autoritar reduci copilul la un rol limitat supus, lipsit de dreptul de a fi ce este menit să fie!
E firesc să punem în cuvinte emoțiile legitime, să învățăm vulnerabilitatea noastră ca adulți, fără să ne simțim amenințați de propriile neajunsuri. Oprește azi acest transfer !Acceptă ca psihicul copiilor noștri se modelează-n jurul umbrelor noastre , ale părinților.
Fă o listă cu acele cuvinte pe care Copilul tău Interior ar vrea să le audă, notează-le conștient și adresează-le ACUM !!! Ție și copilului din viața ta! Incepe simplu cu – Mulțumesc! Te iubesc! Iartă-mă! Cum pot să fiu alături de tine? Ce pot să fac azi pentru a-ți fi mai bine? Rămân lângă tine! Sunt părintele tău, mereu alături de tine!
Te aștept la atelierele de parentalitate conștientă- Discuții din inimă!! Începem din 25 oct 2025! Lasă un semn sau distribuie, poate un alt părinte este mai pregătit să se întâlnească cu Sine -n această călătorie!!!
Mulțumesc!
Cu drag, psih LB
