Despre munca cu Tine!

Viața este cu suișuri și coborâșuri. Crizele de identitate nu vin doar în adolescență, ele revin adesea când te aștepți mai puțin, chiar atunci când crezi că toate merg strună.

O criză existențială vine cu transformarea de sine, cu ceea ce se numește creștere post traumatică. Și nu e doar un alt concept , este o realitate subiectivă! Este rodul privitului în oglinda psihismului tău, este  darul muncii zilnice, cu tine!! Căci ieși diferit din acest purgatoriu al transformării, capeți un sentiment extins de putere personală, cu claritate pentru viața ta și ceea ce contează cu adevărat, înveți să suporți dizolvarea dinăuntrul tău. Nu ne învață nimeni ce să facem cu aceste crize, de cele mai multe ori le lăsăm să treacă, să le rezolve timpul, căutăm să înțelegem  de ce au venit și sfârșim  prin a fugi de ele.

Vindecarea este propria transformare, trecerea prin munca autentică cu tine, cu stare de prezență, cu confruntare și curaj!

În criză vechea personalitate se dizolvă, se prăbușește ca o casă în cutremur – se surpă totul, cade povestea ta despre tine, convingerile, rolurile. Ies la iveală fisuri care nu mai pot fi ignorate, minciuni despre tine și viața ta care nu mai pot fi trecute cu vederea.

Este trecerea prin noaptea întunecată a sufletului, este starea-n care simți pierderea, căderea, lipsa direcției- pentru că nu ai orientare conștientă, nu este nici un felinar. Simți că ceea ce știai, credeai, făceai- nu mai functionează , simți doar că este ceva–n neregulă, cu tine, cu viața ta, cu trecutul și prezentul tău, dar nu găsești calea. Vrei să fii ca înainte dar asta nu mai e posibil.Și în acest moment se solicită ajutor psihologic/de specialitate , sau se adăncește separarea de tine/de ceilalți. Căci este nevoie de a se destrăma complet ce erai, pentru a te regăsi pe tine cel autentic.

În etapa de vindecare, urmează o perioadă de tăcere. Apare luminița care te ajută să vezi ce a rămas în urma cutremurului, în ritmul tău se recomandă să stai cu tine, să ceri ajutor dacă nu poți face asta singur, să înveți să stai în tine!! Doar astfel vei putea să separi ceea ce este al tău și ceea ce nu-ți aparține, ce ai primit de la alții sau ai manifestat pentru a fi iubit, acceptat, integrat în lume.

Este etapa în care vezi clar și rece înăuntrul tău. Este etapa –n care iese UMBRA la conștiință, și o recunoști, o integrezi nu o mai combați, nu mai fugi de ea, nu mai vrei imediat să o acoperi cu un alt strat de mască și mecanisme de apărare! Sapi în trecutul tău psihoemoțional , descoperi originea tiparelor tale , simți emoțiile reprimate, re-simți trecutul care este viu încă în tine. Dar il primești altfel.

Reșești sa unești contrariile care au fost în conflict inăuntrul tău- Persona/CE AI CREZUT CĂ EȘTI și Sinele, MASCA/rolurile/mecanismele de apărare ce au fost necesare să trăiești în lume și autenticul SINE.Totul se schimbă-n tine.Vine un alt EU, fără a te mai identifica cu roluri, dezvolți sentimentul de forță personală ce nu mai vine din afara ta, se schimbă percepția de sine , vine acceptarea celuilalt fără să vrei să mai salvezi, să acuzi, să fugi!

Inveți să stai cu emoțiile care poate revin adesea, dar vin dintr-un spațiu al plenitudinii. Simți cu tot corpul, visceral, toată paleta de emoții! Emoțiile urcă curate , fără a mai lăsa reziduuri în tine. Simți paleta emoțională, ai un repertoriu emoțional, un spectru emoțional variat, fără teama de emoții, nu mai fugi de ele, simți intens căci ești viu și ai învățat să le trăiești dar înțelegi ce simți și de ce simți. Experimentezi și observi, examinezi onest propriile răni și apărările, măștile, zidurile construite în tine și între tine cu ceilalți.

Munca cu Umbra este un proces, cere timp și răbdare și curaj pentru - inventarerea tiparelor, identificarea originilor, recunoașterea emoțiilor, dorințelor, calităților pe plus și pe minus, reprimate, ascunse, primirea în aria ta de acceptare a tot ce vine, capacitatea de a susține paradoxuri lăuntrice - fără a mai căuta rezolvare imdeiată. Devii autentic- integrezi sistemul mental și cel emoțional, nu te mai reduci la unul dintre el. Iubești cu toată ființa ta, ierți autentic dar vezi și rana pe care celălalt a produs-o, fără resentimente.

Astfel se diminuează tensiunea dintre mental și emoțional, acel război lăuntric dintre cele doua tabere- cea a mintii și cea a emoției, dintre EGO și Sine, dintre Eul autentic și Umbra rănită. Acum poți alege și Nu știu, Nu pot, Nu ințeleg, Nu mai vreau, Mă opresc- și este in regulă.

Alegi singuratatea, nu izolarea socială, dar poți sta cu tine, în liniște, în pace, nu te retragi, nu fugi, nu protejezi ceva , doar conștientizezi că ai nevoie de timp , de spațiu pentru tine. Onorezi Orice interacțiune cu un altul, doar că ești mai selectiv și are multă profunzime.

Nu mai vrei să schimbi pe alții. Accepți că oamenii se schimbă doar dinăuntru lor, atunci când presiunea din ei este mai mare decît confortul de a rămâne în ce fac deja.

Relația cu trecutul se modifică, trecutul e doar trecut, fără să mai simți povara durerilor, a rănilor, fără să mai portți măștile.

Povestești, fără a mai fabula. Acum te uiți la muzeul din tine, nu mai fugi, accesezi amintirile fără ca subconștientul să se activeze ca și cum ai trăi acum.

Poți să te gândești la cel care te-a rănit și nu mai aluneci în spirala de furie sau tristețe. Ai integrat acest trecut în cine esti, accepți că ți-a influențat și îți va inflența alegerile, dar nu te mai conduce emoția, convingerea trecută.

Toată criza existențială, relațională - totul este materie primă pentru vindecare, eliberare, curățare, transformare de sine. Totul este adus la nivelul conștiinței, ai examinat Umbrele, ai simțit din plin, ai absorbit-o pe fiecare în parte. Totul te-a rafinat! Căci psihicul uman folosește toate aceste crize ca resursă pentru integrare.

Și dacă te afli poate-n etapa de cădere sau de traversare a nopții întunecate, ori poate a muncii cu tine, ai răbadare! Continuă să-ți faci munca, cere ghidaj, ajutor, încredințează-te acestor adevăruri despre mecanismele minții noastre conștiente și inconștiente, a nevoii de integrare și individuație!!

Nu există rețete rapide, nu există vreo modalitate să trăiască altcineva în locul tău. Este un proces NATURAL care –și urmează etapele, este tranziția către un alt EU, către eliberare de balast acumulat în psihismul tău. Acum energia circulă, este un râu înăuntul tău .

Nu mai poți fi ce ai fost, eliberarea vine cu integritate și fără prea multe gratificații sociale, nu mai trebuie să dovedești că ai trăit asta, nu ai nevoie de aplaudaci și validare externă. Adesea descrii asta ca un clișeu spiritual, împrumuți vocabularul vindecării , crezi că treci mai ușor peste!!! dar nu ai făcut munca autentică cu tine, și de asta crizele revin.

Și DA, nu e totul roz, nu e perfect, evem și zile dificile, dar nu le mai negăm, nu ne mai prefacem că nu există. Sunt și situații care activează tiparele vechi , căci acestea nu-s șterse, nu le poți da delete, însă NU mai sunt active . Poți acum să identifici, să susții conștient, să lași să treacă.

Se schimbă relația cu dificultatea. Inveți să porți dialoguri dificile, discuții dificile cu tine și cu ceilalți, fără a te certa, fără a crea conflict. Nu mai e catastrofizare, nu mai e dramă, nu mai e foc ce arde, e căldură doar. E doar dificultate pe care o simt deplin, este dor, este poate tristețe sau furie la care răspund cum pot de bine, știu să mă întorc la centrul meu interior, la axul psihisimului meu......acolo unde este liniște. E liniștea stării că trăiești din interior, ești în spațiul acela de așezare, în ritmul tău în care totul este binevenit.

Ceva din tine s-a recunoscut și s-a recuperat- Lumina!!

Ps- nu e nvoie să dovedești că ești, că ai trăit, că știi, că deții,etc. Este procesul firesc de a te simți pe tine întreg, centrat!

Cu drag celor care rezonează cu procesul transformării autentice de Sine ,

psih LB