Despre pasivitate în relația de cuplu

Unul dintre factorii ce crează dezechilibru în relația de cuplu este pasivitatea! La început ea poate fi interpretată, percepută ca fiind spațiu necesar  acordat celuilalt, după cum sunt sunt și situații în care, pe parcursul unei relații, fiecare dintre cei doi, trece și prin episoade de mai puțină implicare, însă, în timp, acest comportament duce categoric la înstrăinare,  respingere, epuizare, neputință, erodare serioasă a relației.

Cum se observă acest comportament în relație? Celălalt nu mai are interes pentru relație, neglijează mult nevoile , dorințele partenerului, pare că și-a pierdut interesul pentru el însuși dar și pentru felul în care se simte celălalt în relație cu el. Este o absență emoțională pentru că nu știe să-și exprime emoțiile, nu are exercițiul conștient al managementului emoțional, a scăzut mult interesul pentru menținerea stării de confort și conectare în relație. Astfel, de cele mai multe ori, tace, se închide, se ascunde de propriul univers emoțional și, categoric, de celălalt. Desigur, întotdeauna este posibilitatea reparatorie prin comunicare deschisă, răbdare, intenție conștientă la reconectare. Este o perioada de convalescență emoțională de care trebuie să se țină cont in reparație, din partea amândurora.

În pasivitate nu mai pot să primesc, și nici să dau energie, interes, implicare, stare de prezență, gesturi mici de reconectare. Este vizibilă, constantă atitudinea de indiferență, neputință, neglijare emoțională, amânarea implicării prin acele gesturi mici reparatorii.Toatea acestea sunt forme de moarte lentă a oricărei relații. Este incapacitatea de a accepta că nu mai ești-n relație, deși prezent fizic ești! Sunt formele de criogenare emoțională de care nici nu ești conștient că o manifești. Și astfel se  poate ajunge la o formă de abuz emoțional prin neglijență, delăsare, blazare, apare incet, dar sigur, starea de singurătate în doi.

Este scenariul multor cupluri adulte, mature , aflate poate de zeci de ani împreună. Este o stare resimțită ca pe o mare nedreptate, căci fiecare dintre noi are nevoie să fie cu cineva care este pe aceeași frecvență a iubirii, a conexiunii de la inima la inimă. Fiecare are nevoia să fie cu cineva care te primește în gândurile sale, in emoțiile sale. Indiferent de vârstă, fiecare dintre noi are nevoie de cineva care să împartă gânduri și emoții cu tine. Căci asta înseamnă implicare emoțională într- o relație. Avem nevoie sa fim cu cineva care sa ne primească autentic în spațiul inimii, să simtă nevoia apropierii la toate nivelurile – fizic, mental, emoțional. Cu toții avem nevoie de atitudinea manifestată de Îmi pasă.

La nivel subtil, indiferența constantă, repetitivă, devenită obicei- este resimțită ca un gest de răutate, căci produce efecte nocive în tine   și-n cel asupra căruia manifești asta, precum si erodarea cu bună știință a relației, incapacitatea ta si a celuilalt în profundele straturi ale psihicului. Este lipsa ascultării, a stării de prezență,  este lipsa atitudinii de îmi pasă, lipsa conștientizării nevoii de conectare, reconectare, este absența acțiunii către reparație. Într-o relație unde se manifestă frecvent pasivitatea, absența emoțională,  binele meu, starea mea de prezență si de confort interior, nevoia mea emoțională- toate  sunt serios puse la încercare, se află în pericol de a fi reprimate, anulate chiar. Și astfel consider că e firesc să ne lăsăm așa mult spațiu, să trăim vieți paralele , mai ales cu trecerea anilor în relație. Devine obișnuit și firesc să  ne întâlnim în roluri de părinți,  să conviețuim ca tovarăși, lăsând relația în derivă, fără pilot, fara ghidaj conștient. 

Interacționând zilnic cu astfel de oameni reci emoțional, aflați pe o altă frecvență, la nivel subtil căutăm validarea căldurii, a bunătății noastre - considerând la nivel mental, că-l putem îmblânzi pe celălalt, că e de ajuns să oferim noi. O vreme se poate să și funcționeze , se activează Salvatorul din noi, însă sfârșim prin a simți epuizarea, golul. Este iluzia că va oferi și el, că vom reuși să-i dezghețăm inima. Doar că mintea are automatisme , are programe mentale și are rădăcini adânci în obiceiurile zilnice , în ceea ce face concret fiecare, în felul în care interacționează cu ceilalți ,încă din prima copilărie.Si pasivitatea aceasta este impregnată în  memoria afectivă de multă vreme , ea nici nu are de a face acum cu ce ești sau  cu ce reprezintă ființa ta pentru un om absent ,rece emoțional.
E neputința sa de a se transforma, de a și confrunta Umbrele și a-și încălzi inima .

Este această implicare - competența mea de a relaționa pozitiv , competență ce ține de inteligența mea emoțională , relațională, învățată prin mii de încercări, zilnic. Zi de zi s-a consolidat rutina unui comportament în care manifest deschidere, compasiune, conectare emoțională, blândețe, bunăvoință , atitudinea firească de a te uita la celălalt cu bine, cu simpatie, cu empatie, cu admirație, cu atitudinea de îmi pasă - și asta nu mă epuizează . Astfel se produce vindecarea mea și ofer sprijin în vindecarea celuilalt. Sau – dimpotrivă, s-a consolidat retragerea, evitarea, asprimea atitudinală, lipsa bunăvoinței, confuzia, blazarea, deconectarea. Și toate acestea obosesc, epuizează.

Este firesc să primim în aria noastră de acceptare complexitatea nevoilor noastre de conectare în relație. Fiecare dintre noi are nevoie de- 

Iubire la nivel fizic –Atingere, intimitate profundă, de starea aceea în care pur și simplu simți cu adevărat că celălalt este prezent pentru tine și tu pentru el.

Iubire la nivel mental – Să te simți ÎNȚELES cu adevărat de celălalt, să simți că celălalt te provoacă/ inspiră să evoluezi, că te face să gândești altfel, diferit de ceea ce credeai că poți, să te susțină în creștere și  să te motiveze să încerci, să evoluezi, să poți împărtăsi cu el provocările minții tale.

Iubire la nivel emoțional – Să te simți VĂZUT, să simți că există o conexiune profundă între voi, să simți că celălalt își dorește cu adevărat să te aibă în viața lui, că ești prezent în emoțiile și gândurile sale, că prețuiește cu adevărat prezența ta în viața sa, să te poți vulnerabiliza, să găsești refugiul alături de el, să se poată bucura alături de tine, să se poată vulnerabiliza în fața ta.

Iubire la nivel spiritual – Să simți că există o rezonanță profundă între voi, să simți că vă potriviți la nivel energetic, că relația voastră are un scop profund, ce ține de evoluția voastră. (Children of the Sun)

Și pentru  a le menține pe toate acestea în spațiul relațional, este nevoie de conștientizare , intenție clară de menținere, reparație, flexibilizare, integrare a comportamentelor individuale în starea de a fi alături.

Cu drag, spre folos!

Psih LB