Despre educația pentru o sexualitate asumată, sănătoasă

Relația dintre un el și o ea  este extrem de importantă, la orice vârstă,  inclusiv la a vârsta preadolescenței. Acum  se modelează  personalitatea si identitatea de gen , fiind o pregătire pentru viața de cuplu de mai târziu.  Familia are un rol foarte important în definirea comportamentului copilului în relație cu sexul opus. Astfel, copilul sau adolescentul, și chiar adultul de mai târziu, va avea tendința, de cele mai multe ori inconștient,  să manifeste comportamente similare celor pe care le-a văzut între părinții săi, indiferent dacă acestea i-au plăcut sau i-au displăcut!

Din păcate, părinții vorbesc rar  și  neadecvat, ori chiar deloc cu tinerii lor copii, despre sexualitate, în sensul educării si comunicării suportive, clarificatoare, nu doar al interdicțiilor, al prevenției si a sancțiunilor - "Nu ai voie" , "Să nu cumva să te murdărești", "Ai să- o pățești si nu mă uit la tine, să nu vii la mine să repar ce faci tu greșit"! etc . Acestea sunt doar câteva exemple de cuvinte, expresii, gânduri transmise de părinți tinerilor cu care am interacționat/comunic/lucrez în cabinetul psihologic.

De peste 20 de ani derulez la liceu /colegiu un program de informare si educare pentru o sexualitate sănătoasă, - "Fac ce vreau, dar știu ce fac", și în fiecare an constat dificultățile tinerilor, dincolo de aparențe, de a vorbi despre propria lor sexualitate, care, desigur - nu este echivalentul debutului vieții sexuale. Puțini părinți cunosc diferențele fine dintre aceste concepte atât de uzitate azi, si totuși atat de neînțelese pe deplin - sex, sexualitate, comportament sexual, viață sexuală ,erotism, etc.

Dar , să revenim la primele experiențe ale copilăriei si la mediul emoțional, informațional si educativ familial!! Astfel, un copil care si-a văzut părinții în interacțiuni violente, va înțelege că acesta este un mod în care se poate exprima afecțiunea, iubirea dintre cei doi. Un copil care nu și-a văzut părinții exprimând tandrețe, apropiere și  afecțiune în mod deschis, va considera o astfel de manifestare ca un act de slăbiciune, si nicidecum ca o modalitate firească , congruentă și sănătoasă de a transmite iubirea intre doua persoane de sex opus, intre un bărbat si o femeie.
De la vârstele de 4 - 5 ani, copiii își dau  seama, fără a înțelege logic, de diferențele de gen si se interesează chiar de aspecte ce țin de sexualitate specifică etapei lor de creștere. Pun întrebări, curioși de ce fetele sunt altfel decât băiețeii. Ei preiau de la părinți rolurile de gen și,  in timpul jocurilor, utilizează aspectele care ii reprezintă ca  identitate sexuală. Așadar, un băiat va intra in rolul tatălui, iar o fetiță in rol de mama, în jocul "de-a mama si tata" sau de -a familia. Pe de alta parte, la vârsta preșcolară  și  chiar în clasele primare, copiii vor avea tendința de a face tabere separate și să se joace conform rolului lor de gen: băieții de-a soldatul, pilotul, vânătorul, cowboy-ul, constructorul, inginerul, Spiderman - în timp ce fetele vor intra mai degrabă in rol de profesoară, mamă, coafeză, Hannah Montana , zâne, modele, actrițe, etc.  Până și  obiectele folosite vor fi diferite in timpul jocurilor. Dacă băieții se vor folosi mai curând de  lego, piese de construit, chiar bețe, săbii, tancuri, mașini, elicoptere, fetele vor folosi mai degrabă obiecte de bucătărie de jucărie, păpuși, obiecte și podoabe de mack-up, plușuri, animale ce trebuie vindecate, alintate, ș.a . 

Ca adulți, se cuvine să-i sprijinim în a se diferenția ca gen. Este foarte important să nu ne împotrivim acestei tendințe , firești, naturale, fără a o exagera  sau minimiza. Copiii nu vin aduși de berze, și mulți știu asta, dar nu înțeleg si e datoria noastră de adulți să le spunem atat cât pot ei înțelege……că doi adulți se iubesc, sunt aproape unul de celălalt, sunt împreuna si concep un copil , care creste in burtica mamei. Detalii despre cum se întâmplă vor afla mai târziu, fără a considera acest aspect al apropierii dintre mama și tata ca un subiect tabu, de temut. Desigur, e firesc să fim atenți și asumași în felul în care ne manifestăm comportamentul sexual în preajma copilului, dar e firesc să fim și să arătăm afecțiune, tandrețe cu sens, maturitate.
La începutul perioadei pubertății (10/11 ani la fete, 11 /12 ani la băieți), care vine cu transformări corporale covârșitoare, relația dintre fete si băieți se modifică în mod considerabil, iar interesul unui sex față de celălalt crește. Pubertatea este marcată la fete de apariția menstruației, creșterea sânilor, mărirea bazinului, iar la băieți de dezvoltarea organelor genitale cu erecții spontane si ejaculări sau poluții nocturne. Aceasta este o perioadă dificilă, atât pentru fete cât si pentru băieți, pentru că vine însoțită de sentimente de lipsa a controlului in ceea ce privește propriul corp, de rușine, chiar vinovăție pentru aceste "murdării" ale corpului. Pe de alta parte, toata aceasta intensitate hormonală, toata aceasta sexualitate lipsită de control ii poate conduce fie la a avea manifestări compensatorii (agresivitate, revoltă, negativism, teribilism, "anesteziere emoțională "), fie la a avea relații sexuale precoce sau promiscue, neprotejate, ori a manifesta comportamente sexuale neadecvate , de tipul- băieții vor ciupi fetele de părțile dorsale, le vor atinge pe sâni, vor apărea săruturi și atingeri, iar fetele vor fi foarte atrase de băieții mai mari, tineri adulți chiar. Mă gândesc acum la zecile de puberi consiliați in decursul anilor, supărați pe coșurile de pe față, pe mirosul corpului lor, pe ceea ce se întâmpla cu ei când văd o persoană  de sex opus  care le place. 
Perioada adolescenței (aproximativ după vârsta 14 ani) va fi cea care va oferi un contur  mai clar si un control mai bun a sexualității. Acum este perioada in care se vor cristaliza primele relații si unii tineri  își vor începe viața sexuală, mai ales spre mijlocul, finalul adolescenței. Este avalanșa în care vin  încercările de relații amoroase, cu plăcerile și suferințele generate de dezamăgiri și despărțiri , toate acestea vor avea rolul de a întări tinerii din punct de vedere emoțional și de a-i pregăti pentru o relație de cuplu de lungă durată. Asta dacă este un adult in preajmă –mama, tata, bunica, fratele mare, dirigintele, psihologul, preotul, medicul-  adult care să ii fie alături si să ii întărească firescul acestor despărțiri la adolescență, precum si  necesitatea întăririi stimei de sine si a încrederii în propria lor sexualitate. Din păcate, adultul din viața tânărului – de cele mai multe ori - nu e pregătit în a aborda direct aceasta problemă , având el însuși dificultăți  în a-și exprima armonios sexualitatea și în a vorbi despre ea .Sau o abordează doar din perspectiva cenzurii, a păcatului, a ceva rușinos de care trebuie să fugi!
Există anumite aspecte problematice, riscuri care apar pe parcursul acestei dezvoltări din punct de vedere sexual, asupra cărora se cuvine  să reflectăm. In primul rând există o expunere precoce și exagerată la sexualitate prin toate produsele media - tv, internet, muzică, reviste, rețele de socializare,  etc. Aceasta are ca impact o denaturare a procesului natural de descoperire a sexualității si, mai grav decât atât, faptul că tinerii pot înțelege sexualitatea în mod greșit – având așteptări nerealiste, asociind-o cu aspecte promiscue, interzise, pedepsitoare, ori ca pe" ceva" ce se poate manifesta/consuma/petrece oriunde, oricând și cu oricine! Și clar, nu despre asta este educația, pregătirea pentru o sexualitate- o manifestare a identității de sex rol- într-un mod sănătos, natural, funcțional. 
Pe de alta parte, este adevărat că rolurile de gen sunt diferite, chiar structura creierului diferă la femei față de bărbați, iar fetele se dezvolta sexual mai devreme (de unde si tendința unor fete de a intra in relații cu băieți mai mari decât ele). Totuși, fetele și băieții nu sunt însă  atât de diferiți pe cat ne este imprimat cultural, pe cât ni se spune și acasă, si la școală, si în media - "băieții nu plâng, fetele sunt mai sensibile, fetele rele umblă după băieții, băieții sunt cei care profită mereu", etc.  Există, spre exemplu, acest comportament care se transmite copiilor de mici , si anume că - Băieții nu plâng. Nimic mai fals! Si băieții plâng si băieții au emoții, tocmai de aceea ar fi esențial pentru dezvoltarea de cupluri sănătoase să fie învățați să își exprime emoțiile, sentimentele, să comunice  despre ce simt și ce gândesc, să caute soluții reparatorii – acestea  fiind un semn de putere interioara, de armonie personală si nicidecum de slăbiciune.

Si , iată pentru o seară de sâmbătă , vă propun un exercițiu terapeutic , deopotrivă pentru părinți si pentru copiii lor adolescenți. Realizați-l cu sinceritate si veți învață multe despre voi…….

"Vă invit la o călătorie ușor neobișnuită, în timp, în trecut, până la cele mai vechi amintiri ale existenței voastre, amintiri din copilărie, amintiri legate de persoanele importante din viața voastră , persoane care au avut un rol însemnat in dezvoltarea voastră ca fete sau ca băieți, ca adolescenți sau ca adolescente. Sunt acele persoane care v-au învățat cum să vă purtați ca fetă sau ca băiat, ce este bine sa faceți sau ce vă este interzis să faceți , fiind fată sau fiind băiat, ……..la acele persoane care au fost modele de masculinitate sau feminitate pentru voi. Lăsați gândurile voastre sa meargă cât mai departe în trecut…………si deveniți un spectator foarte atent al filmului care tocmai începe să se deruleze in fața voastră . Este un film al cărui erou principal esti chiar tu, de atunci când erai mic si pana acum, in acest moment prezent…..Observați ce v-au învățat toți acești oameni? Ce v-au spus? ce ați aflat despre a fi bărbat sau a fi femeie? 

Lasă filmul să se deruleze in ritmul si densitatea lui………tu doar privește cu atenție orice eveniment important al devenirii tale ca băiat  sau ca fată . Și, când crezi că ai ajuns in prezentul de "aici si acum" , așterne pe o foaie de hârtie simboluri ale celor văzute – simboluri pentru un chip, un eveniment, o vorbă, o replică, o interdicție, o emoție care a rămas în tine peste ani, etc……..trasează cu grijă o harta a devenirii tale ca bărbat sau ca femeie…….."

Ce ai aflat? ce răspunsuri mai ai de căutat? ce poți împărtăși acum cu mama ta /tatăl tău , sau cu fiica/fiul tău? Acum știi că știi despre tine cum a fost tinerețea ta și ii oferi libertatea copilului tău adolescent să o trăiască pe a lui, nu pe a ta! Că îl ghidezi și-i ești alături, conștient de modelul transgenerațional integrat de tine sau învățat mai apoi ca adult. 

Iar tu, tinere domn sau domniță, știi că și părinții tăi au fost ca și tine, cu temerile si îndoielile lor, și dezlegi acest trecut pentru a trăi cât mai personal , și în echilibru-  propria ta adolescență! Privește-te în oglinda în care te vezi nu doar fizic, ci mai ales înăuntrul ființei tale!

Succes si drum lin spre harta devenirii personale! Și dacă vrei să cunoști mai multe, vino în taberele de activare a feminității, propuse și în acest an. 

Cu drag, 

Psih. L B.