Indisponibilitate emoțională

Indisponibilitatea emoțională este sintagma des uzitată și, poate, prea puțin înțeleasă ! Ea este, nu doar un concept, ci,  mai ales o serie de comportamente direct observabile ce țin de dinamica vieții interioare, de inteligența emoțională - EQ, cu grade diferite de intensitate , ușor de cuantificat pentru fiecare dintre noi, și anume  -

• dificultatea de a vorbi cu ușurință  despre ceea ce simți,
• dificultatea de a identifica și a numi, a pune în cuvinte, a vorbi despre emoții, trăiri și sentimente resimțite față de tine, față de ceilalți, într-o relație sau în orice context de viață,
• dificultatea sau chiar absența angajamentului emoțional , de implicare emoțională,  de rezonanță afectivă,
• dificultatea de a-ți simți și asculta inima, vocea intuiției, de a-l simți pe cel de lângă tine, indiferent de natura relației, 
• dificultatea integrării propriilor emoții – identificarea, numirea, conștientizarea, trăirea , conținerea, acceptarea , eliberarea emoțiilor, indiferent de natura acestora, 
• dificultatea de a te vulnerabiliza, a-ți accesa latura sensibilă, umană, deschisă,
• nivel scăzut sau chiar absent de receptivitate față de afectivitatea, trăirile celorlalți, de felul în care aceștia  se simt în preajma ta, 
• răceală afectivă, atitudinea de distanțare afectivă, de criogenare emoțională, de înghețare - ce duce, în timp,  și la distanțare fizică, la separare,  
• permanentă raționalizare a trăirilor, căutare a argumentelor predominant logice, separarea mentalului de emoțional, 
• mentalizare accentuată, centrarea pe gânduri, judecăți, raționamente, cutume, pe acel permanent trebuie , nu se cuvine, nu e timp de asta, etc,
• evitarea deschiderii în comunicare și a împărtășirii despre sine cu naturalețe,
• evitarea dialogurilor puternice, a conflictelor și a trăirilor de orice fel, centrare pe soluționare logică, rigidă a oricărei divergențe, diversități ori adversități, neînțelegeri, 
• nevoia de a deține controlul, de a corecta pe alții, a fugi chiar de ceea propriile trăiri afective,
• absența spontaneității în comunicare, relaționarea rigidă cu ceilalți bazată pe superficialitate și șabloane, tipare de conversație,
• tăcere, incapacitatea de a oferi , a iniția răspunsuri fluente, firești de apropiere,
• greutate în a purta o conversație și un dialog susținut emoțional, empatic,
• deconectare de sine, incapacitatea de a se accesa pe sine ca unitate integratoare- minte-emoție- atitudine, 
• acea mască a omului de fier, dur, inabordabil, riguros, evitant, de temut chiar,
• incapacitate, capacitate redusă de a iniția, întreține conexiune emoțională cu ceilalți, chiar și cu cei apropiați pe care îi iubește, dar nu știe să arate ce simte,
• dificultate în a fi abordat de ceilalți, 
• autoizolare socială, dificultăți de integrare socială, tendințe de izolare sau de lider autoritar, puternic, stăpân pe sine,
• absența prietenilor, deși există dorința de companie a oamenilor dar nu se poate susține implicarea emoțională,
• identificare/cosmetizare  a indisponibilității emoționale cu rolurile sociale, cu profesia , cariera, succesul și convingerile greșite că emoțiile te destabilizează, sunt prostești, copilărești , etc.

Originea acestei indisponibilități emoționale se află în experiențele primei copilării, dar și în lipsa de conștientizare și de practică consecventă cu sine, de mai târziu.  Căci este o abilitate socio-emoțională, aceea de a învăța deschiderea, congruența minte- emoție-comportament, de a exersa disponibilitatea afectivă, indiferent dacă a fost sau nu cultivată în prima copilărie.

Copiii nu au limbajul sa vorbească despre dinamica interioară, dar ei sunt/ sau NU sunt învățați să fie atenți la aceste aspecte. Și dacă nu am primit această educație atunci,  putem oricând să ne deprindem -

• Să ne autoobservăm trăirile, să cunoaștem semnele acestei lumi emoționale personale, unice, subiective,
• Să punem în cuvinte cum ne simțim, ce emoții devin copleșitoare și ce facem cu ele,
• Să devenim conștienți de noi înșine,
• Să spunem ce ne place, ce ne doare, ce ne bucură, ce ne irită, etc,
• Să ne adresăm întrebări referitoare la noi înșine,
• Să exersăm zilnic această deschidere față de stările afective, să învățăm să le trăim conștient și să le organizăm armonios, cu onestitate și deschidere. Astfel devine implicit o abilitate, o practică introspectivă firească, naturală manifestată zilnic cu ușurință.                                              Cu drag, psih LB