Pierderea și Bucățile de suflet

Pierderea are mai multe fațete, este resimțită diferit la nivel individual, de către fiecare dintre noi. Putem trăi o pierdere fizică, materială atunci când pierzi un obiect , o proprietate, o sumă de bani, îți pierzi locul de muncă, etc. Trăim o pierdere a sănătății, funcționalității unui organ, a unui sistem fizic, a unei relații sau trăim intens și acut pierderea unui om drag care pleacă în altă dimensiune.

Toate se resimt profund la nivel fizic, corporal, sunt declanșate simptomatologii organice- insomnii, dureri de cap, dureri musculare, articulare, tulburări de glutiție și digestive, etc dar sunt la fel de profund poate mai puțin sesizabile imediat, și la nivel psihologic. Astfel, experiențele unei pierderi, sunt însoțite de etapele psihologice ale pierderii, de felul în care acea dispariție, acel minus, acea separare este foarte puternic trăită la nivel emoțional cognitiv, relațional, fizic.

Durerea emoțională antrenează aceeași parte a creierului ca și durerea emoțională, de aceea este foarte important să primim în aria noastră de acceptare faptul că o vorbă spusă la nervi , o separare sau un moment de indiferență, de neglijență emoțională, o situație umilitoare produc exact aceleași reacții fiziologice ca o lovitură fizică. Toate produc senzația de durere ce declanșează secreția de cortizol și epinefrină. Iată câtă nedreptate și lipsă de compasiune și empatie este atunci când spunem - Da ce am făcut? Că doar am glumit! Sau Nu l-am bătut, dar îl privez zilnic de bucuria explorării sau a motivației apreciative.

Pierderea, dintr-o perspectivă intrapsihică și neurofuncțională, este opusul plăcerii. Când te simți bine creierul secretă oxitocină și dopamină, ai motivație crescută să pleci in explorare, să faci lucruri noi, să înveți, curiozitatea se activează nativ, instant, fără nici un efort suplimentar.

Când trăim o pierdere , la nivel intrapsihic, nu este una totală. Adică, la nivelul psihismului nostru sunt aspect, elemente ale Eului care sunt irecuperabile, sunt de neadus la viață, nu mai pot fi remaiate, sunt pierderi definitive. Dacă am pierdut un om drag sau o relație semnificativă, clar bucăți din noi, aspecte ale mentalului nostru, emoții, obiceiuri, abilități nu mai sunt, nu se mai manifestă, nu mai pot fi recuperate. Dar sunt și aspecte din noi care nu-s pierdute definitiv, sunt pierdute temporar și ele pot fi vindecate, recuperate, recondiționate, readaptate poate. Sunt acele bucăți de suflet pe care le recapeți nu în forma inițială, dar se pot reanima, reseta, vindeca. Rănile se vindecă, se cicatrizează, orice situație dureroasă poate fi integrată.

Orbiți de durere, copleșiți de pierdere și avalanșa emoțională, de păreri de rău și resentimente nu vedem, nu conștientizăm că există și părți din noi, bucăți din Sinele nostru care sunt intacte, acele părți interioare care nu-s afectate în vreun fel de pierdere, și aici , în bucățile acestea sunt tocmai resursele care ne ajută să gestionăm pierderea.

Auzim adesea - Dzeu îți dă cât poți duce. Vindecarea este în tine. E despre tine, e despre cum și ce înveți tu din aceasta moleculă de experiență. Asta înseamnă și faptul că e nevoie să faci analiza, însoțit de un specialist dacă nu poți singur, ori dacă pierderea a fost neintegrată, devastatoare-să identifici ce s-a pierdut definitiv dar mai ales ce a rămas înăuntrul tău și așteaptă să fie activat. Ziua de ieri nu o mai poți retrăi, suntem supuși pierderii zilnic față de toate contextele din viața noastră. Nimic nu este pe repetiție. Totul se trăiește Acum, și clipa de Aici și acum devine clipa de altădată, și clipa ce va să vină devine clipa de Acum- singurul moment asupra căruia se poate acționa.

Și astfel, în procesul acesta de vindecare , este nevoie să identifici și să conștientizezi care sunt cele trei aspecte distincte

- ce ai pierdut și pierdut rămâne și e nevoie să lucrezi pentru acceptare și integrarea pierderii,

- ce ai pierdut sau ți-a fost luat și ai capacitatea de a vindeca, a ameliora , de a repara , de a sta în liniște și să faci munca asta interioară de recuperare.

- care sunt părțile din tine intacte, cele care te vor ajuta să vindeci , să te repoziționezi față de pierdere. Acestea te învață să identifici lecția de viață, menirea acelei experiențe. Căci pierderea vine la pachet cu mai multe lecții și asta este o convingere sănătoasă, o alegere conștientă de iubire de sine, un act sacru de recuperare de suflet.

Toate rezistențele și orice alt gând, convingerile limitative, prejudecățile, cutumele despre durere și pierdere ne fac să rămânem blocați în etapele de doliu necesare fiecărei pierderi , nu doar în doliu pentru moartea cuiva. In orice situație de pierdere cauzatoare de durere, pierderea unei relații importante, a unui proiect, a unui loc de muncă, este important și recomandat să vezi ce se mai poate repara, ce se poate recupera, ce este intact și ce nu mai poate fi readus , ci acceptat, onorat. Și, indiferent de tipul pierderii, ceea ce este-n mine nu mai poate lua nimeni. Chiar de nu mai este ceva ancoră cu ce a fost, eu am trăit experiența nu doar a plecării, a pierderii, ci și toate momentele frumoase, moleculele de experiență care au creat stare de bine și nimeni nu mai poate lua asta. Acestea sunt zonele rămase intacte, și aici se găsește cunoașterea care depășește nivelul convingerilor limitative și ajută să recadrezi, să reformulezi, să recondiționezi, să vindeci.

Cu recunoștință, psih LB